From zero to hero (dev)

Salut!

Probabil lucrul acesta este cel mai greu pentru majoritatea celor care vor să își construiască un viitor în IT.

Dacă gândești ca mine, nu faci programare pentru că îți place să scrii cod. Vrei mai mulți bani și toate beneficiile pe care ți le oferă programarea.

Sigur, poate fi distractiv, interesant la început, dar hai să fim serioși. După ce faci zeci de aplicații, crezi că mai e la fel de entuziasmant? Nu. Știi tot. Probabil singurul lucru care este important este impactul pe care îl ai într-un proiect, dar am să discut despre asta mai târziu.

Deci, am început să învăț programare prin liceu. Știam câteva limbaje de programare, pot să zic că eram destul de bun. Mergeam și la unele competiții. Nu luam locul 1, dar când citeam subiectele, știam ce să fac.

 Cu toate acestea, nu puteam să mă angajez. Asta chiar înainte de sezonul ăsta când sunt concedieri în masă și lumea spune că piața e moartă. Vorbesc de un timp când îți făceai cont de LinkedIn și primeai mesaje la întâmplare de la recrutori.

 Aplicam la multe joburi, dar în zadar. Niciun răspuns. Și chiar și atunci când aveam noroc și îmi răspundea cineva, după câteva mesaje, dispăreau.

Mă simțeam groaznic. Vreu să știi că înțeleg cât de mult eșec este capabil un simplu om să îndure. 

 În sfârșit. Am intrat la facultate: Politehnica Timișoara. Chiar m-am străduit, am luat 10 la admitere. Am fost un student model în anul 1. Mers la cursuri, învățam, note bune, dar tot șomer și sărac. 

M-am gândit că trebuie să învăț ce fac ceilalți. Am decis să mă bag în seamă cu oricine. Mergeam la evenimente, jucam șah în coridoarele facultății cu alți studenți mai mari, în speranța că îmi vor spune mai multe despre ce fac ei.

Așa am aflat că învățam lucruri inutile. Limbaje de programare, matematică complexă și fizică, care nu mă ajutau să mă angajez. 

Atunci am aflat că sistemul de învățământ este complet pe dos. Înveți sute de lucruri pe care POATE o să le folosești în viitor.

Nu vreau să mă înțelegi greșit. Orice copil trebuie să știe geografie, istorie, matematică, informațiile de bază care te fac un cetățean informat și responsabil. Facultatea nu face asta. Scopul facultății ar trebui să fie să te pregătească pentru angajare ca să POȚI FACE BANI!

I-am spus decanului exact cuvintele acestea și mi-a răspuns: "Nu vii la facultate să lucrezi, vii ca să te faci Inginer".

Am rămas șocat. Eu nu aveam niciun interes să devin Inginer. Nu îmi pasă de titlul acesta. Nici de faptul că puteam să pun Politehnica Timișoara pe CV. 

Revenind, după ce am legat câteva prietenii, am învățat că în perioada aceea, se cerea foarte mult React pe piață (chiar și acum). 

Am învățat React în 2 săptămâni și m-am angajat. Ba chiar mai mult decât atât, aveam mai multe oferte. Nu mi-a venit să cred.

La sfârșitul anului următor, m-am lăsat de facultate. Am cunoscut profesori și oameni incredibil acolo, dar sincer timpul petrecut acolo mi se părea o pierdere de timp în care puteam să fac mai mulți bani. Și chiar așa a fost.  

Am muncit din greu, dar nu îmi venea să cred că am reușit ce alții nu fac într-o viață (3500 euro în mai puțin de 2 ani, acum 10k+). Acum m-am cam obișnuit, nu mi se mai pare special. Dumnezeu a fost prea bun cu mine de data asta, nu cred că merit toate lucrurile acestea. Acum trebuie să continui să cresc, să justific situația în care mă aflu.

Spuneam că o să revin la importanța impactului. După ce faci mii de euro în fiecare lună, nu prea îți mai pasă ce proiect faci. Dar uite un mic secret. Am un CV plin cu realizări impresionante. Sunt sigur că este un factor al succesului meu.

Mi-am dat interesul pentru proiecte și le-am transformat pe toate în ceva incredibil. Probabil nu aș fi făcut asta dacă lucram la proiecte fără potențial.

Ce vreau să înțelegi este că la început faci orice. După, faci doar ce îți crește veniturile sau abilitățile. Dacă stagnezi un an, te vor ajunge toți ceilalți din urmă.

KG